La 94 de ani, actorul Radu Beligan

Această prezentare necesită JavaScript.

Am avut sansa imensa si bucuria sa ascult o parte din „confesiunile” de scena si de viata ale unuia dintre cei mai longevivi si indragostiti de meseria lor actori romani ai timpurilor – actorul Radu Beligan. Pe 15 aprilie 2013 a fost prezent pe scena Salii Thalia din Sibiu, pentru circa 1h si jumatate. Spectacol retrospectiv, incarcat de melancolie. Un monolog, o prezentare, o retro-vizionare: la 94 de ani, un om fata in fata cu cariera sa si cu o mica parte din publicul sau. Emotionant!

Inceputul „confesiunilor”… Pe fundal, fotografii cu roluri ale sale, de-a lungul anilor si muzica. Apoi a aparut, de dupa cortina, actorul…cu mersul incet, in baston, firav, cu fata alba, fina. S-a asezat pe scaunul de la masuta amplasata pe scena si a inceput sa „frunzareasca” foile cu amintiri.  Sa citeasca ceea ce scrisese despre sine: impliniri, traiect, popasuri, destin, toate – depanand anii. In fata noastra, actorul vorbea despre el insusi cu calm, cu un soi de luciditate pe care il au numai seniorii privind in urma, uneori cu detasare, uneori critic, intrebator. Intrebari esentiale, raspunsuri esentiale. Care este cel mai mare rau din jurul nostru? Prostia umana manifesta! Ce merita sa faci in viata? Sa iubesti, „iubiti orice, dar iubiti!”.

Radu Beligan a fost prieten cu scriitorii Mihail Sebastian si  Camil Petrescu. Legaturi care au avut urmari artistice adanci! A intrat in arta teatrala avand in fata efigia vie a omului de teatru Lucia Sturdza Bulandra. Urcusul sau – sub aripile unor monstri sacri ai timpului sau… Amintiri din anii ’40 – razboi, foamete, legionari si teatre. Piese de teatru si roluri, franturi de Romanie si de boem opera, alternand, pe fundalul modificarilor sociale ale tarii.  Apoi, „am fost director al Teatrului National din Bucuresti 20 de ani… Va dati seama?…. Eu!… Cand Ion Luca Caragiale fusese director al aceluasi teatru numai un an de zile”.

Actorului Radu Beligan i se potriveste atat de bine caracteristica de a fi „sarmant”. Pana si in modul de a-si povesti  cariera, destinul… Tine de felul sau de a fi – sarmant… Apoi intalnirea cu Eugene Ionesco, intalnirea cu piesa „Rinocerii”… Pe fundal, inserat un mic pasaj filmic cu declaratii ale dramaturgului despre actorul Beligan. Intermezzo cu un rol din I.L. Caragiale. Catre final, o recitare impresionanta din „Sonetul 66” de William Shakespeare.

La despartire, cu acelasi sarm si cu demnitatea omului care lasa in urma sa ceva notabil in viata – un model de om de teatru, si-a luat la revedere, a multumit publicului si s-a retras, facand bezele si bucurandu-se de aplauze, ca intotdeauna. L-am urmarit – multi cu lacrimi in ochi, caci probabil, de la sibieni isi lua pentru totdeauna „La revedere!”

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: