Aseara la Teatrul National ‘Lucian Blaga’ din Cluj Napoca am avut bucuria sa vizionez premiera piesei „Cei doi gentlemeni din Verona” – de William Shakespeare, in scenariul si regia Adei Lupu, cu decorurile lui Adrian Damian, costumele Alinei Lăţan si cu muzica originală a lui Tibor Cári. M-am dus ‘nepregatita’, ma asteptam la o punere in scena daca nu clasica, cel putin tipica, insa am avut surpriza unei reprezentatii complexe, moderne, alternand intre scene de o dinamica si acustica trepidante si scene de mare sensibilitate si armonie lirica. Decorurile si muzica au ridicat valoarea piesei extraordinar, am apreciat ideea vitrinelor si dulapurilor de sticla mobile si rotindu-se pe scena, in care intrau si ieseau personajele, in care aveau uneori dialoguri particulare ori se transformau intr-un fel de manechine ce mentin prezenta unei idei. Am apreciat de asemenea mentinerea tempo-ului expresiei shakespeariene, numai pe alocuri scindata de intermezzo-uri ale instrumentarului teatral contemporan. Un total de 17 actori tineri au intruchipat tot atatea personaje, fiecare dintre ele fiind particula de sare si piper necesara in „preparatul” original al acestei reprezentatii. Personal, am agreat in mod special jocul actritei Anca Hanu – intruchipand-o pe Ducesa (mama Silviei) si al actorului Miron Maxim in rolul lui Speed. Sala mare a teatrului clujean a fost arhiplina si am remarcat numarul foarte mare de tineri, probabil la un procent de peste 60% – spectatori sub 30 de ani. In primul sfert de ora, pana la acomodarea cu punerea in scena a unei clacice piese Shakespeariene (scrisa la 1590 si fiind prima scrisa de dramaturg), am avut senzatia incomoda a unui spectator care a gresit spectacolul care i se potriveste – dar aceasta numai fiindca nu fusesem pregatita pentru abordarea moderna, insa dupa aceea, si pana la sfarsit (piesa a durat doua ore si jumatate si a avut o pauza), necontenit am apreciat deopotriva – scenariul, regia, muzica si decorurile. Publicul a primit exceptional aceasta premiera, si cred ca este una dintre cele mai mestesugit si dificil de realizat piese de comedie aduse in exprimare dramatica contemporana pe care eu am vizionat-o in ultimii ani. O frumoasa realizare a corpului artistic al Nationalului clujean!
anomismi 