Ganduri romanesti despre Basarabia si ganduri basarabene despre Romania

Istoria ne-o-nvatam de cativa ani doar, istoria noastra adevarata. Si numai in masura in care dorim, in care suntem interesati personal. Nimeni in anii din urma, de cand avem „liber la informatie” nu este imbiat in mod oficial, directionat, organizat, sa afle adevarurile romanesti. In scoala, istoria nationala este in continuare departe de a fi dezvaluita tinerilor. „Fiecare pasare pe limba ei piere” si nimeni din cei ce conduc destine nationale nu sunt interesati sa ne cunoastem trecutul. A privi in urma si a descoperi adevaruri, la umbra inteleapta a luciditatii retroactive si a maturitatii, nu este un fapt de care sa se bucure decidentii noroadelor.  Dar in anii din urma avem acces la memorie. Cartile de memorialistica de detentie aparute pana acum depasesc numarul de 600, iar cele de istorie scrise dupa 1990 sunt si ele de ordinul sutelor. Exista si altfel de cai de acces la istorie – mie mi s-a intamplat aceasta in ultimii ani ca inraurire a credintei, mai degraba decat ca deziderat personal. Fiindca adesea crestinismul si istoria noastra au mers mana in mana.

moise3

Una dintre primele informatii vii despre Basarabia am primit-o asistand la o prelegere a Parintelui Moise Iorgovan de la Manastirea Oasa, despre care am scris pe blog (se poate citi aici). Activitatea lui ferventa, mai ales in perioada anilor 2004-2011, pentru a aduce la lumina marturii si marturisiri nepretuite, este prezentata intr-un interviu luat Parintelui Moise de Claudiu Tarziu (textul se poate citi integral aici). Extrag din acel interviu, cu privire la Basarabia, cateva fraze foarte importante rostite de Parintele Moise: „Basarabia sub comunism este pentru noi aproape necunoscută, pentru că şi cronologic, basarabenii au fost loviţi primii de comunism, şi pentru că acolo comunismul a fost mai dur decât la noi. Despre suferinţele românilor dintre graniţele României de azi s-a scris şi s-a vorbit destul de mult, dar despre ce au pătimit basarabenii ştim foarte puţin. Între filmele cu Basarabia va fi şi unul despre prigoana religioasă, care acolo a fost devastatoare: din 1.200 de biserici, 200 au mai rămas deschise sub comunism; un preot la 10-20 de sate. Şi a fost dublată de persecuţia pe motive etnice, căci românii din Basarabia trebuiau rusificaţi. Limba română, identitatea românească, alfabetul latin, istoria românească au fost lovite cu forţa urii. Abia când stai de vorbă cu oamenii care au prins evoluţia răului de la început, îţi dai seama prin ce au trecut basarabenii, şi că Basarabia este cea mai mucenicită parte a pământului românesc. Spunea undeva Grigore Vieru un adevăr cutremurător: ‘Puneţi una lângă alta petele de sânge de pe cămăşile noastre şi veţi avea harta Basarabiei‘. E o minune că după ce au trecut prin acest proces de deznaţionalizare şi ateizare, într-o parte dintre ei, au mai rămas vii credinţa şi românismul. Ar trebui să le aflăm drama şi să ne purtăm cu ei cu mai mare delicateţe şi înţelegere. I-ai scos din incendiu şi le reproşezi că sunt pe trei sferturi arşi! Dar cum să fie altfel decât mutilaţi?

Am să vă spun ceva, care poate o să tulbure pe multă lume: într-un fel, e mai bine că re-unirea noastră s-a amânat. Şi acum, dacă s-ar face unirea, i-am dezamăgi cumplit pe basarabeni.”

***

savatie3Citind ultimele doua fraze citate mai sus, mi-am amintit, in oglinda, felul in care tanarul (pe atunci – caci erau anii 1992-1996) Stefan Bastovoi, venit din Basarabia, de langa Chisinau, la Iasi sa faca liceul de arta, recepta Romania din visele sale. Acel tanar adolescent, devenit in 1999 Parintele Savatie Batsovoi de la Manastirea Noul Neamt de la Chiticani, zona Tighina, avea sa raspunda direct si sincer, intr-un interviu luat de Mihail Vakulovski in toamna anului 2001, pentru revista „Vatra”. La intrebarea „Cum ai ajuns in Romania, la liceul de arta? Ce fel de exeperiente ai trait atunci, despre perioada de adaptare, etc….”, Bastovoi raspundea: „Ti-am zis ca eram un patriot. De aceea am plecat la studii in Romania, era chiar in toiul miscarii nationaliste de la noi. Credeam ca o sa descopar un neam mare, neamul meu. dar nu a fost asa. Am descoperit un neam fricos si las, un neam de lingusitori. Neamul meu. Am oscilat pe urma totdeauna intre adancurile mele slave, in sens dostoievskian, pentru ca am stramosi ucrainieni, si aceasta realitate care ma mahnea. […] Desigur, a existat o perioada de adaptare, chiar foarte lunga si anevoioasa. Cel mai greu mi-a fost sa ma adaptez la lipsa de sinceritate si de caldura pe care o au romanii, din punctul meu de vedere, dincolo de gramada de formule de politete si zambete de plastilina, care la noi nu exista. In cei patru ani de liceu, pot sa spun ca m-am format ca o persoana duala.”

Puse fata in fata, in oglinda,  afirmatiile celor doi – romanul Moise Iorgovan si basarabeanul Savatie Bastovoi converg spre idee si arata ca intr-adevar, mult adevar exista in afirmatia primului, pe care o re-citez aici:

„Am să vă spun ceva, care poate o să tulbure pe multă lume: într-un fel, e mai bine că re-unirea noastră s-a amânat. Şi acum, dacă s-ar face unirea, i-am dezamăgi cumplit pe basarabeni.”

4 comentarii (+add yours?)

  1. Dan Ghenea
    Ian 01, 2013 @ 03:34:06

    Unirea trebuie sa se faca! Fara Moldova intrega, Romania nu e intreaga.

    Răspunde

  2. Trackback: albastru de … Parintele Savatie Bastovoi : ” a iubi inseamna a ierta.” | albastru de...
  3. ioana
    Feb 14, 2014 @ 13:47:12

    Reblogged this on ralucasuceveanu.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: