In ziua de Craciun (ieri) am ajuns, dupa dorinta, la slujba de la Manastirea Brancoveanu din Sambata de Sus, din Tara Fagarasului. Cu ani in urma, aici a slujit – ca nimeni altul, Parintele Arsenie Boca, pe care atat de multi romani il iubesc si il cauta mereu, azi – fie la Sambata, fie mai mult la Prislop, la mormantul sau cu cruce de lemn. La Sambata, de-o vreme, simt dainuind forta spirituala a Omului care a fost Parintele Arsenie si reusesc uneori sa imi imaginez timpul in care miile de oameni ii ascultau cuvantul intelept si drept, numarandu-ma si eu, imaginar, printre ei.
Am audiat ieri Sfanta Liturghie la Manastire, in Paraclisul cel Nou (bisericuta veche in care slujea Parintele Arsenie era ieri, in timpul slujbei, incuiata…), unde un sobor de preoti si o parte dintre calugarii manastirii au adus in cuvinte Ziua de bucurie a Nasterii Domnului. Calugarii au intonat si cateva colinde, si marturisesc ca glasul micului cor nu m-a patruns, dar m-am bucurat de auditia unor colinde mult mai rar auzite. Ceea ce am vazut frumos a fost grupul de Crai cu obiceiul lor in biserica si apoi grupuri de tineri imbracati in costume nationale cu obiceiurile locului venind inspre manastire la ora pranzului, in vremea „iesitului din biserica”. Mai era zapada la Sambata, dar a fost cald si totul siroia sub soarele minunat. Am avut ragaz sa ma plimb pe aleile strajuite de bradutii densi si taiati cu grija, sa vad lacul inca inghetat, padurea si paraiasul de langa manastire. Bineinteles, Muntii Fagaras strajuind in fundal, si acea sea munoasa din dreptul Manastirii, pe care o recunosc de la distanta pe masura ce ma apropii de Tara Fagarasului.
Destul de multa lume, venita de peste tot in zona, a facut locul mai galagios decat as fi vrut. Numeroase masini, probabil multe persoane venite sa ramana o perioada spre linistire. Manastirea de azi este cu siguranta cu totul alta decat cea de pe timpul Parintelui Arsenie. Ne bucuram insa de tot ce pastreaza in amintire viul sau har si exemplul unui Om al lui Dumnezeu, cum rar ne este ingaduit sa aflam…
anomismi 