Noiembrie 2012 : va fi, in cateva zile, ziua din urma aici pe Pamant, acum 23 de ani, a Parintelui Arsenie Boca. Imi place sa-l numesc ziditorul in oameni…
Avand drum pe langa Hateg ieri, 24 noiembrie, am facut drumul scurt pana la Manastirea Prislop. E drept, era sambata dupa-amiaza, si poate si de aceea… dar zeci de masini si multe autocare parcate in zona. In curtea manastirii si peste tot, multime mare de oameni. La Crucea mormantului Parintelui, eu am estimat coada de cca. 500 de persoane. Ce m-a impresionat acolo, la coada aceea, linistea aproape desavarsita, ceea ce-i atat de rar. Sute de persoane in tacere si in semerenie, asteptand – ca la nicio coada din tara aceasta, cu pace, rabdare si respect, sa ajunga sa se atinga sau sa atinga de cruce vreun obiect, in semn de impartasire de har. Ce minune mai mare avem oare nevoie, ca dupa zecii de ani de cand Parintele n-a mai slujit (din mai 1958), sa intelegem cat de pamantean si nepamantean totodata a fost Parintele Arsenie Boca? Si sa intelegem cine a fost el?…
Am gasit pe Internet un documentar important despre viata si activitatea parintelui, si l-am inserat aici. Amintiri fara timp despre ziditorul in oameni…
anomismi 