Deformarea adevarului si imperfectiunile noastre umane

Aseara am finalizat de citit cartea Parintelui Arsenie Boca, „Cararea imparatiei„. In paginile mele din urma de pe blog, am mai scris despre Parintele – asa cum l-am perceput din ce am vazut, citit ori mi s-a aratat in sinele meu, si chiar si putin despre carte…  Dar aseara, la finalul cartii amintite, in editia a V-a din 2006, am gasit adaugate cateva pagini scrise de Maica Zamfira Constantinescu, stareta Manastirii Prislop in perioada cand Parintele a slujit acolo (din 1948 pana in 1959) si insotitoarea de toata vremea a sa, in urcusul lumesc spre Imparatie, timp de 30 de ani sau mai bine… Acele pagini de incheiere scrise si asumate de maica mi-au zdruncinat din adanc putinul pe care il stiam despre viata si activitatea Parintelui – din varii surse. Am fost stupefiata sa aflu cat de mult, la ce scala si profunzime a fost deformat adeavarul, in ce mod brutal si nesabuit a fost folosita imaginea Parintelui dupa trecerea sa Dincolo. Cat de mult au fost rastalmacite viata sa, activitatile si actiunile, chiar si scrierile. Cat de mult balast si amagire au fost cladite, din nestiinta ori chiar din rea-vointa, pe conturul personalitatii si trairii Parintelui aici. Am avut un gust amar si o tristete sora cu revolta citind argumentele si afirmatiile Maicii Zamfira, care vin in contradictie cu multe din cele ce se  stiu si se vehiculeaza printre cei care il cauta pe Parintele, ca pe un far calauzitor. Faptul de a fi coagulat, in 1969, la 10 ani dupa indepartarea din Manastirea Prislop si din mediul prestatiei ortodoxe, un nou cheag manastiresc, constituit ca metoc al Manastirii Prislop la Sinaia, ne arata, intr-adevar, puterea credintei nestramutate a Parintelui in destinul sau haric. Dorintele si nazuintele sale, retrase si restranse in micul cerc al maicilor de la Sinaia, au putut fi urmate de acestea, insa din nefericire, se pare ca intreaga „imagine” publica a sa este profund deformata. Parintele a inteles devreme ca laicii nu vor putea niciodata intelege felul de invatatura si gandire propovaduite, motiv pentru care, probabil, a decis sa limiteze la miximum accesul neinitiatilor la surse.