Am fotografiat de curand cupola interioara a unei biserici cu imagini minunate de ingeri (in foto aici). Acesta este leitmotivul acestei pagini. Mi-am spus: imaginile acestea trebuie insotite de vers, si ce vers mai adanc si mai patrunzator cunoastem, decat pe cel am marelui Eminescu! Am deschis deci „Operele complete” si am ales sa redau aici una dintre poeziile sale putin cunoscute, care au in centru simbolul ingerului. Este o poezie atat de frumoasa!… Citind-o mi-am amitit apoi de casuta parasita a poetului de la Varatic, pe care am tinut sa o vad cu ochii mei. Era exact ca in descrieri si in filmele de pe net, aproape prabusita. Eu am pasit acolo cu cea mai desavarsita smerenie, stiind ca altadata, poetul a respirat si a vorbit sub acel acoperis modest. Pentru renovarea acelui loc drag si iubit poetului, academicianul Zoe Dumitrescu Busulenga a militat in anii sai din urma. Din pacate…casuta lui Eminescu de la Varatic ramane inca nevalorizata. Dar asta este o alta poveste…
ÎNGERE PALID…
de Mihai Eminescu
Îngere palid, îţi e mister
Cum că a lumei valuri şi şoapte
Este durere şi neagră noapte
Pe lângă cer?
Nu ştii tu, înger, oare să sbori,
Să laşi pământul, tristă ruină?
De-ţi place cerul, a lui lumină,
De ce nu mori?
O, dar pământul încă te ţine
În nişte lanţuri ţesute ‘n rai.
De mult sburai tu în lumi senine —
De nu iubeai.
anomismi 