Ganduri in sunetul apei

Zile grele de vara. Zile intr-o Romanie decardinalizata, care ne atinge pe toti. Repere, valori, onestitate, curaj…  Mi-e gandul la cateva dintre marile minti ale Romaniei, care – din vesnica nefericire a lumii acesteia – nu si-au gasit locul aici. Deschid o carte draga-draga, „Jurnalul portughez” – al lui Mircea Eliade. In ianuarie 1944, Eliade nota:

Dezgustul meu de istorie a crescut atat de mult, incat aproape nimic din ceea ce se petrece in lume nu ma mai intereseaza. De la 1 ianuarie, n-am mai atins un ziar, n-am mai citit un singur comunicat de razboi. Nici in cele mai triste ceasuri ale mele, nici in Himalaya, n-am crezut ca omul poate fi atat de imbecil si viata istorica dominata intr-atat de futilitati si idei fixe. Am asistat la disparitia Frantei ca mare putere. Voi asista si la transformarea Europei intr-o Albanie oarecare? Totul e posibil. Intai, credeam ca traim o tragedie fara pereche, un apocalips. Sunt zile cand ma bate gandul ca traim numai o mare, teribila, iluzie. Cand ma gandesc ca m-am coborat din Himalaya pentru ca credeam in viata, in om, in creatie, in ajutorul pe care-l poti da aproapelui!… E idiot.”

Este duminica. De dimineata am pornit intr-o plimbare racoroasa prin oras. Aveam nevoie de „ceva-uri” care sa-mi dea speranta ori sens. Am intrat in biserica – undeva unde sa pot privi oamenii din exterior, sa le pot capta simtirile fara sa mi le simt pe-ale mele in ruga… Am privit arhitecturi de cladiri, tufe inflorite, banci in piatete-gradina asteptand in tacere trecatorii obositi, arteziene aruncand fascicule de apa in aerul uscat al acestei veri. Am batut la pas stradute vechi si calme, cu caldaramul macinat de ani de pasi, am privit catre lumini si catre umbre, din jocul minunat pe care soarele il arunca peste noi zilnic. M-am uitat in urma in timp, chiar pana la Friedrich Schiller, al carui mic bust mi-a aparut in cale. Si-am inteles din nou ca toate au un sens, chiar daca, adesea, ni se pare ca el nu mai exista. Iti trebuie insa radacini adanci, intelepciune si rabdare, sa poti intelege in momente dificile ca Nordul si Sudul exista si vor exista totdeauna, indiferent daca noi vom fi sau nu aici.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: