Spre lumina…

Mai ales in ultimele zile (dar nu numai), am avut senzatia ca mi-a impietrit sau inghetat mintea. Da, a fost cald afara, canicular uneori, si poate ca mintea noastra atunci o ia mai degraba razna, aluneca, e fluida si miscatoare. Ei, nu… Eu am avut senzatia ca mintea mea s-a pietrificat.  A devenit complet imobila si asfixiata… Pentru cei conectati la directia in care mergem ca natie, ca popor, sunt sigura ca ultimele luni si mai ales ultimele zile, au fost dintre cele mai grele. Senzatii de intunecare a mintii, a ratiunii, a bunului simt cerebral, a luciditatii. Ce poate fi mai rau decat sa te simti ca un alienat printre altii care nu impartasesc vederile tale, dar sa stii sigur ca nu esti alienat, ca ai toate dovezile ca nu esti, dar ca mai’ nimeni nu tine seama de ele…

Am fost cu speranta si mai ales cu credinta. Au fost momente in care indoiala m-a razbit, dar multe momente au fost cand am crezut cu tarie si m-am bizuit pe miracolele pe care le-am cunoscut de-a lungul vietii mele!  Dar da, recunosc, au fost momente cand imi parea ca e doar visul meu si al altor milioane de romani care traiesc in deriva mintii, in propria tara, si culmea – alaturi de atatia altii ca si ei, si totusi atat de diferiti. Azi, raza aceea de lumina binefacatoare – la care sperau milioanele de romani din care si eu fac parte, care pe 29 iulie au stiut la ce spera, a coborat in sfarsit peste noi!  Eu cred ca a coborat chiar si peste celelalte milioane de romani care au trait in transa, in neintelegere ori, si mai rau, in extazul indus de fortele raului.

Mi-am amintit azi cateva vorbe ale artistului Dan Puric, audiate asta-iarna, intr-o prelegere a sa. Vorbea adesea de Romania profunda, si l-am auzit crezand in continuare, cu toate semnele contrare, ca intr-o buna zi, acest popor se va trezi si se va scutura. Partea aceea de Romanie in care el a continuat sa creada nestramutat si careia a continuat cu o minunata consecventa sa i se adreseze si pe care sa o cheme, sa o indemne, sa o intareasca, s-a dovedit azi ca(mai) exista. In felul sau charsimatic, in felul sau doct dar si plin de umor fin, Dan Puric a fost si va ramane unul dintre stindardele natiei acesteia din ultimii ani!

In lunile din urma, din ce in ce mai des, am simtit nevoia sa respir in medii sociale ori culturale, care sa-mi permita sa sper fara sa deznadajduiesc. Sa caut si sa gasesc partea de Romanie nescufundata inca, desi din ce in ce mai mica si mai slab auzita. M-am chircit in ea si am respirat in ritmul ei. Azi Romania aceea a primit lumina si bucurie!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: