Despre rosturi – cu Emil Cioran

Gasesc un fragment din Emil Cioran, din „Pe culmile disperarii”. Am cautat ceva care sa-mi arate ca sunt si alti oameni care gandesc si simt abisal, uneori. Asa ca mine, acum… Nu stiu de ce am nevoie inca o data de dovada asta, probabil din fragilitate, din slabiciune, din egoism. De dovada ca avem atatea metehne in comun, atatea gene mentale sau spirituale comune, noi, oamenii.  Nimeni nu s-a intors din moarte, ca sa spuna despre masura lucrurilor, asa cum e dincolo. Poate-i mai bine… Masura lucrurilor aici poate parea uneori complet absurda, lispita de sens. Nu gasesc rostul, sensul, finalitatea. Din perspectiva ortodoxa, disperarea e-un mare pacat. Stiu si asta. Si totusi, nu-mi pot tine mintea inchisa in curtea inteleptului, care ia toate cum vin, cum I se dau, cum „trebuie sa fie” si le accepta ca pe ceva imuabil. Stiu, pe de alta parte, ca nici lametarile ori perpelelile nu sunt constructive. Practic nimic nu ajuta, nimic nu da rost. Singura, credinta in Cineva de Deasupra. Dar uneori legatura aceea se rupe, pe moment, si senzatia abisala de plutire in nicaieri, in absurd, in acardinalitate, ma colpeseste. Il citesc pe Cioran, si el spune:  „Nu ştiu absolut deloc pentru ce trebuie să facem ceva în lumea aceasta, pentru ce trebuie să avem prieteni şi aspiraţii, speranţe şi visuri. N ar fi de o mie de ori mai preferabilă o retragere într un colţ îndepărtat de lume, unde nimic din ceea ce alcătuieşte zgomotul şi complicaţiile acestei lumi să nu mai aibă nici un ecou? Am renunţa atunci la cultură şi la ambiţii, am pierde totul şi n am cîştiga nimic. Dar ce să cîştigi în lumea aceasta? Sînt unii pentru care orice cîştig n are nici o importanţă, care sînt iremediabil nefericiţi şi singuri. Sîntem toţi atît de închişi unul altuia! Şi dacă am fi atît de deschişi încît să primim totul de la celălalt sau să i citim în suflet pînă în adîncuri, cu cît i am lumina destinul? Sîntem atît de singuri în viaţă, încît te întrebi dacă singurătatea agoniei nu este un simbol al existenţei umane. Este un semn de mare deficienţă în voinţa de a trăi şi a muri în societate. Mai pot exista mîngîieri în momentele din urmă? De o mie de ori este mai preferabil să mori undeva singur şi părăsit, cînd nevăzîndu te nimeni poţi să te stingi fără teatru şi poză. Mi e scîrbă de oamenii care în agonie se stăpînesc şi îşi impun atitudini pentru a face impresie. Lacrimile nu sînt arzătoare decît în singurătate. Toţi aceia care se vor înconjuraţi în agonie de prieteni o fac dintr o frică şi dintr o imposibilitate de a suporta momentele finale. Ei vor să şi uite, în momentul capital, de moarte. De ce nu au un eroism infinit, de ce nu încuie uşa ca să suporte senzaţiile acelea nebune cu o luciditate şi o teamă dincolo de orice limită? Sîntem atît de separaţi de toate! Şi tot ceea ce este nu e inaccesibil? Moartea cea mai adîncă şi mai organică este moartea din singurătate, cînd însăşi lumina este un principiu de moarte. În astfel de momente eşti separat de viaţă, de iubire, de zîmbete, de prieteni şi chiar de moarte. Şi te întrebi, paradoxal, dacă mai există altceva decît neantul lumii şi al tău.”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: