In oglinda

Cel mai adesea ne este cel mai greu sa ne privim in oglinda, drept in ochi si cu luciditate. Teama de noi insine este mereu deasupra tuturor temerilor umane. Mai este, desigur, teama de moarte, teama de Divinitate. Dar aici si acum, teama de sine este primordiala. Deciziile… Dificile, teribil de dificile! Daca stam sa analizam prea in detaliu, riscam o decizie lipsita de curaj. M-am gandit adesea care este ruta ideala spre implinirea personala, cand mereu iti stau in fata noi si provocatoare rascruci, iar caile deschise sunt atat de necunoscute si imprevizibile. Cum sa faci sa identifici cu suficienta precizie ceea ce ti se potriveste? Poate ca toate astea fac parte din farmecul vietii, sau din durerea ei. Poti gandi si decide din aproape in aproape, dar poti gandi si decide punand tinta departe, fixand-o, si mergand mereu catre ea, indiferent de inamplarile de pe parcurs. Azi dimineata taiam un lime (am pus o poza alaturi) si mirosul atat de parfumat m-a patruns inviorandu-ma si deopotriva provocandu-ma spre mine insami. M-am gandit la lamaie, sora lime-elor, si mi-am dat seama de diferenta pe care o percep intre aceste doua fructe. De starile diferite pe care mi le provoaca, chiar daca amandoua aromele olfactive imi plac teribil si ma reconforteaza! Si m-am gandit cat curaj imi inspira lime-ul si cata „domesticitate” lamaia. Sunt senzatii care urca din simtul olfactiv catre creier, transformandu-se in materializare de gand si actiune. Imi iau oglinda si ma privesc, si cred ca prefer lime-ul lamaii…