Vremea teilor, vremea cireselor…

E-un inceput frumos de vara. Dupa numeroase zile umede, cu ploi bogate, dar de care pamantul era asa de doritor, am vazut din nou soarele. Odata cu el, parca la un semn, toti teii si-au deschis floarea, iar in caldura umeda coborata peste pamant, au inceput sa raspandeasca mireasma lor calda si rascolitoare peste tot. Nu exista clipa, ca atunci cand simt mirosul florii de tei, sa nu ma gandesc la Mihai Eminescu si Veronica Micle. Mirosul teilor ma rascoleste. Si traiesc o adanca emotie, fizica chiar, dureroasa chiar, la gandul ca iubirea lor n-a putut depasi frontiera uraciunilor omenesti… Insa acelasi miros de tei, adesea emanatie calda si aproape euforizanta, imi inspira o misterioasa speranta, pe care nu stiu sa o talmacesc, dar o presimt cu cel de-al 6-lea simt al meu.

Deodata cu teii, la noi au dat in parg si ciresele, anul acesta. Cand eram copil, erau primele fructe de care ma bucuram. Pe-atunci teii nu-mi spuneau nimic. Azi teii imi spun mult mai mult decat ciresele. De care ma-nfrupt pe moment, dar cu care nu m-arunc in visare.

„Ii zise: « O iubito, din nou ti se nãzare. / Iar ea mereu ascultã, s’aude i se pare: / Se clatin visãtorii copaci de chiparos / Cu ramurile negre uitându-se în jos, / Iar tei cu umbra lata cu flori pan’ ‘n pamant / Spre marea ‘ntunecatã se scuturã de vânt !” (Mihai Eminescu, „Gemenii”, (1880-1882), cu 2 facsimile)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: