Dans contemporan israelian

Aseara am vizionat, in cadrul Festivalului International de Teatru de la Sibiu, un spectacol de dans contemporan al unei trupe israeliene, Vertigo Dance Company – cu spectacolul „Null”. Sala Casei de Cultura a Sindicatelor – arhiplina, numeroase personalitati, inclusiv politicieni. Eu am vazut pe fostul presedinte al Romaniei, Prof. Emil Constantinescu, impreuna cu sotia. Fiind prezenti si numerosi angajati ai SPP, am banuit ca au fost prezenti si alti importanti ai Romaniei. Am mai vazut-o pe omul de televiziune Sanda Visan. Spectacolul a fost foarte mediatizat, numeroase masini cu numar de Bucuresti erau parcate in zona.

Spectacolul a fost unul modern, pentru cei nepregatiti, poate prea modern. Mesajul, dificil de talmacit – pentru novici. Cei 9 componenti ai trupei, 4 fete si 5 baieti, au dansat cca. 60 minute in ritmul foarte variabil al unei muzici moderne, cu amprente pe alocuri clasice. Miscari interesante, uneori convulsive, alteori armonice, mult accent pe contorsionarea fizica – in ideea, transmiterii, probabil, a complexitatii existentei umane. Au fost si scurte pasaje de dans in tacere, de act in liniste. Cursul dansului punctat din cand in cand cu actiunea de a deschide robinete de apa la chiuvete, de spalare – pe maini, pe fata, si catre final tot mai des pe par. Artistii foarte interesant de urmarit – fiecare cate o personalitate aparte, si acest aspect foarte evidentiat, cu toate perioadele destul de consistente de sincronizare a intregului. Uneori pasaje in doi, cu unduiri, arcuiri, balansuri si punctari sentimentale. In cea mai mare parte a spectacolului ceea ce am simtit eu a fost ideea de legatura umana cu pamantul, de legatura in general cu zonele inferioare ale misterului existential, deci de lipsa de libertate, de imposibilitate de desprindere, dar de lupta pentru libertate, pentru desprindere din conditia umana obisnuita, de cautare si ridicare catre absolut. Specacolul mi-a inspirat uneori neputinta, alterori umanul in cea mai deplina luciditate de sine si constiinta a omului imperfect, in cautarea sinelui dar mai ales a legaturii sale cu Divinul. Cu siguranta, calitatea dansului – deosebita! Costumele – relativ-simple, albe la fete si negre la baieti – in prima parte a spectacolului, apoi, catre sfarsit, toate albe. Niciunul dintre costume identic, de altfel multe dintre ele acoperind natural formele corpului, nelasate dezgolite, dar nici camuflate. Doi dintre baieti au purtat un fel de fuste similare celor din baletul clasic, insa mai lungi si negre. Scenografie simpla – fundalul scenei si lateralele – panzeturi albe dincolo de care lumini – tot albe, a caror intensitate urmarea uneori intensitatea mesajului artistic. Pentru a nu estompa deloc din puterea de dominare a miscarii si a dansului. Ca necunoscator, a s fi simit nevoia unei decriptari a mesajului spectacolului „Null”, si sunt sigura ca toti cei neinitiati in dansul contemporan, ca mine, au simtit la fel. Neidentificand „firul” ideii specacolului, m-am lasat purtata de stari, admirand fiecare gest, fiecare miscare, fiecare incordare a artistilor. La final de spectacol, sala foarte entuziasta si daruitoare de aplauze, iar artistii, foarte impresionati de aprecieri. Coregrafa, Noa Wertheim, a urcat pe scena din public, si a multumit. Am zarit in ochii uneia dintre dansatoare, (am identificat-o pe site-ul companiei ca fiind Yael Tsibolski) lacrimi de bucurie si de incantare, fata de aprecierile spectactatorilor de la final. Cu siguranta, mai ales pentru cunoscatori, a fost o reprezentatie de cea mai aleasa calitate si putere artistica! Si cred ca reactia spectactorilor a bucurat la maximum trupa.

Intrucat am gasit pe Internet intregul specacol inregistrat, l-am lipit mai jos. Premiera spectacolului „Null” a avut loc in iulie 2011, in Israel . In viziunea artistilor:  „Dance is an art form created between people. With the exception of a solo performed by a choreographer, the process of creating a dance almost always involves several people: choreographer, dancers, rehearsal director, costume set and lighting designers, and musicians. Over time, a dance company becomes a community, for the Vertigo Dance Company this sense of community is an integral part of their vision.”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: