Il urmaream aseara pe postul TV Antena3 pe jurnalistul Marius Tuca, la emisiunea lui Mihai Gadea. Nu il vazusem demult, pentru ca de multi ani a renuntat la emisiuni TV si nici nu a mai aparut pe un astfel de canal media. Este, dupa cum insusi s-a descris, un „jurnalist de presa scrisa” dedicat si fidel acestui gen, si care a inceput sa urasca aparitiile TV inca de multi ani, si pe care le evita. Ultima oara l-am vazut/audiat in filmuletul de decernare a premiilor unui concurs organizat la Castelul Peles ( link aici), acum cateva saptamani. Acolo, o implicare de un alt gen… Remarcasem si atunci si aseara, o schimbare profunda la acest jurnalist, la acest om; o transformare – pe care m-am bucurat sa o identific! Transformarea din Marius Tuca de la show-ul lui TV si pana la Marius Tuca pe care am acum ocazia sa il observ in ultima vreme, imi pare remarcabila. Sunt sigura ca au trecut multe peste omul din el, si au lasat urme adanci. Aseara i-am vazut lumina speciala din ochi, depanand o parte a povestii despre calatorii romani de pe nava Titanic – romanca si fiul ei, supravietuitori in barca nr. 14, care au devenit „subiectul de aur” al echipei de la Jurnalul National din aceste zile. Dincolo de subiectul gazetaresc pe care probabil si l-ar dori orice jurnalist, am observat insa pasiunea teribila pentru „miezul din paine”, poate chiar voluptatea de-un anume fel, traita si rasfranta in exprimarea verbala si non-verbala a lui Tuca. Priveam, dincolo de tema aceasta cu Titanicul, pe care o dezbateau in studio, felul in care „jurnalistii de presa scrisa” isi traiesc pana la mistuire profesiunea, contopita in profesiune de credinta…
O alta revelatie – pentru mine, o reprezinta un alt jurnalist, pentru care nu am avut aplecare speciala pana de curand: Stelian Tanase. Aparitiile sale TV alaturi de Mircea Dinescu nu mi s-au parut niciodata remarcabile, poate chiar din contra… Si nici altele din urma, ca si comentator/jurnalist la TV. In ultima vreme insa, citesc regulat blogul lui Stelian Tanase, pe care l-am gasit odata pur intamplator, si mi se pare unul dintre cele mai bune si interesante. O exprimare puternica, fara a fi artagoasa ori revoltatoare, analize fine si variate, o placere sa le citesc. E-adeavarat, uneori graba conduce la dese greseli de scriere, uneori deranjante. Subiectele insa, pastelate, bine scrise, placute la citit. M-am hotarat sa citesc cartile lui Stelian Tanase, sunt sigura ca voi mai avea multe surprize de descoperit…
Exista jurnalisti care nu sunt nimeriti sa apara in media vizuala, asa cum exista jurnalisti care nu sunt nimeriti sa apara in media scrisa, ci vice-versa. Forta lor consta si in puterea de a-si intelege talentul si de a nu urmari cu orice pret o afirmare care nu li se potriveste. Doi dintre cei pe care ii consider „jurnalisti de presa scrisa” sunt cu siguranta Marius Tuca si Stelian Tanase. La celalalt capat, un contraexemplu ar fi jurnalista Oana Stancu, careia presa media ii vine ca o manusa!
anomismi 