La acest inceput de mai am ajuns pentru prima oara in Portugalia, la Lisabona. Plecasem cu idei preconcepute, in media multe sunt deformate despre tarile europene, si nu numai. Intamplator, despre Beijing am aflat acelasi lucru cu ceva vreme in urma – ca, preluate din media occidentala, stirile despre China si capitala ei, sunt multe, total eronate daca nu chiar opuse realitatii. Nu plecasem de acasa cu o parere proasta, dar nici buna – despre Portugalia. Si poate, ce voi scrie mai jos, nu ma indrituieste sa generalizez, caci desigur ca Portugalia nu inseamna doar Lisabona si imprejurimile… Si nu poate un om care a stat doar cateva zile intr-un loc, sa afirme ca lucrurile sunt fara tagada astfel cum le-a perceput el. Insa atat cat am stat si vazut eu, adica 5 zile, mi-au ajuns ca sa concluzionez ca Portugalia este cu mult mai buna decat ni se prezinta in media, in prezent.
Lisabona m-a intampinat cu ploaie, uneori in rafale si puternica, alteori cernind o negura fina, razbatatoare si lenta. Asta s-a intamplat pentru mai bine de 35 de ore neintrerupt. Credeam ca-i specific pentru zonele de tarm la Oceanul Atlantic. Aveam sa aflu insa ulterior ca o astfel de vreme nu este specifica lunii mai la Lisabona. Dar eu asa am fost primita acolo. Apoi s-a facut soare, iar intr-una din zile a fost chiar foarte cald. Aerul Lisabonei e-atat de respirabil, atat de curat si proaspat, ca pare incredibil! Asa a fost si a ramas toata perioada cat am stat acolo. A fost intre lucrurile pe care le-am simtit, si nu numai eu, ca fiind caracteristice locului. Circulatia Lisabonei este muuuult mai blanda decat a Bucurestiului, de fapt ele nu se compara. Desi traficul poate fi uneori comparabil (in sensul ca la unele ore este mai redus decat in Bucuresti), nu am auzit urma de claxon sau vorbe urate, desi pietonii nu sunt nici acolo deloc ordonati, din contra… Dar masinile au totdeauna bunul simt si atentia de a ceda dreptul de trecere pietonilor, chiar daca adesea ei trec si pe rosu. Nu cred ca-i o bila alba neaparat, dar indica ingaduinta mare pe care adesea am remarcat-o la portughezii cu care am luat contact.
Lisabona se intinde pe ambele maluri ale unui fluviu impresionant, numit Tejo (Tagus – latineste). Are un melanj arhitectural surprinzator: roman, gotic, manuelin, baroc, modern si post-modern. Ici si colo, presarate, case vechi – unele in stare avansata de delasare, presarate printre case mai noi, bine intretinute. Dupa mine, Lisabona este un oras complex si multi-cultural cum nu este altul in Europa. Zone moderne alternand cu zone vechi, bulevarde mari si somptuoase, sosele suprapuse, linii ferate suspendate, dar si stradute inguste de 2-2.5 m pe care abia se strecoara, pe un singur sens, cate un tramvai tipic si vechi, format dintr-un singur vagon, determinand pietonul sa se lipeasca de zid spre a se pazi de atingerea tramvaiului in mers. Lisabona e-atat de diversa, ca pur si simplu uimeste! Toate, dar absolut toate trotuarele din Lisabona si oraselele din imprejurimi au trotuarele pavate cu piatra cubica mai marunta decat suntem obisnuiti, de o culoare deschisa, un gen de culoare a fildesului – ce dainuieste probabil de zeci sau sute de ani intr-o stare atat de buna ca au devenit pur si simplu lucioase. Unele trotuare prezinta modele de piatra cubica asezata ornamental – geometric sau cu forme de animale alternand fildes cu negru-gri. Este o alta caracteristica a Lisabonei… Piete frumoase, statui, doua poduri absolut impresionante: Podul Vasco da Gama (pod pe piloni de 17.2 km la o inaltime fata de apa de 155m) si Podul 25 aprilie (numit initial Podul Salazar) – de 2.3 km lungime si la 70m desupra apei fluviului, ce rivalizeaza cu cele mai grozave poduri din lume. Toata zona in care se gaseste Oceanariul, unul dintre cele mai grozave de felul lui, este una foarte moderna – atat cladirea si locatia oceanariului, cat si privelistea incredibila a Podului Vasco da Gama, a turnurilor surori – cu creasta specifica – Turnul Sf. Rafael si Sf. Gabriel de conceptie post-moderna, impreuna cu Pavilionul Atlantic, telefericul din zona, toate – creaza impresia unui centru comercial-industrial de ultima ora. Un oras situat pe 7 coline, unul dintre cele mai vechi din lume, devansand cu sute de ani asezarea oraselor Londra, Paris si Roma, nu poate fi decat impresionant, captivant si surprinzator! Eu asa l-am perceput. Iar oamenii – de o buna-vointa nemaintalnita prin Europa zilelor noastre. Prin preumblarile mele prin oras am observat acele placute „ajulehos” inserate in ziduri, sub forma unor icoane, nomograme ori reprezentari mai mari de locuri ori evenimente – a caror culaore predominanta e totdeauna albastrul – azurul /”azul” – in portugheza. Sunt specifice! La fel si influentele orientale marcate prin acoperirea zidurilor prin placute de ceramica cu desene geometrice arabe. Pestele – servit in felurite retete locale, se gaseste in restaurante din belsug, si are o savoare speciala. Am servit – in patru randuri, minunate meniuri de peste! Cele mai importante informatii despre Lisabona, notate profesionist, se gasesc insa aici. Eu am receptat orasul in felul meu, si cu siguranta, voi face tot posibilul sa-l revad. Mi-a placut enorm zona litorala, care se intinde la vest de oras, incepand cu suburbiile ori satelitii Oeiras, Estoril si Cascais. Timpul nu mi-a permis sa vizitez nenumaratele puncte de atractie (dar cateva le voi prezenta in pagini separate pe acest blog), iar fiindca portughezii stiu atat de bine sa fie gazde oricarui strain, cu siguranta, pe termen lung, despre Portugalia vom afla lucruri din ce in ce mai bune. E-o tara care mi-a inspirat optimism, desi, ca si noi, portughezii sufera de sindromul crizei…
Unele dintre fotografiile mele din Lisabona, le introduc aici:
anomismi 