La mijlocul lui octombrie 2006, pentru cateva zile, am fost in Insula Creta. Prima mea calatorie pe o insula a fost in Insula Kos, o alta insula greceasca, dar mult mai mica decat Creta. Atunci, in Kos, dupa aterizarea pe micul si izolatul aeroport al unei pustietati la limitele caruia nu se zarea nici marea, am avut impresia ca sunt pe o alta planeta. O stare greu de descris, dar pe care nu o sa o uit niciodata, de insingurare totala pe o planeta straina si pustie si desertica. Dupa Kos, m-am obisnuit cu aterizarile pe insule, iar in Creta si apoi in Rhodos, nu a mai fost niciodata la fel. Chiar daca in toate aceste 3 insule grecesti pe care le-am vazut, alternanta este izbitoare intre pustietate si oaze febrile de agitatie umana si luxuriante, intre saracia localnicilor si huzurul uneori de-a dreptul barbar al turistilor. O sa-mi amintesc mereu figura unor batrani insotind turme mici de capre sau de oi, pascand ramasite uscate de ierburi in bataia vantului si soarelui, prin preajma gardurilor ce imprejmuiesc „resort-urile”, zonele hoteliere sau de bungalouri, intesate de vegetatie luxurianta si flori minunate. Atat de izbitoare discrepante, de la un pas la altul… Nu am sa uit chipul acelor batrani, barbati sau femei, insotitorii de turme, pe al caror chip era brazdata parca eternitatea patimirii dar si a pioseniei de un anume fel…Parca cersind cu animelele lor, la portile bogatilor, stapanilor, un ciob de speranta…
Insulele grecesti cuprind un amestec socant de peisaje insa au un farmec absolut special, pe care eu personal nu l-am descoperit decat in timp si am ajuns sa il ador si sa devin dependenta. Dupa deplasarea in Insula Kos, hotararea mea fusese de a nu mai incerca acel sentiment teribil de straniu, cel putin de aterizare in pustiu, niciodata. Deci NU! – vreunei insule… Insa viata mi-a aratat ca am gresit, si ca, cel putin insulele grecesti, spre a fi cu adevarat intelese, necesita o scufundare de-un anume fel, mentala si spirituala. O abordare profunda si lenta, poate chiar o anume intelepciune, spre intelegere.
Am inserat mai jos imaginile de toamna (mijoc de octombrie) ale unui „resort” al Insulei Creta, asa cum le-am surprins eu in 2006:
anomismi 