Am audiat de curand un concert in care una dintre bucati a fost „Concerto grosso op.6 nr.4 în Re major” – a compozitorului si violonistului italian Arcangello Corelli. Mi-a incantat sufletul, caci am avut impresia ca muzica mi-a coborat din urechi direct in inima, luminandu-mi-o. Nu audiasem niciodata vreo piesa a compozitorului, si nici nu auzisem de el. Corelli s-a nascut in 1653 si, am aflat ulterior – citind, este considerat părintele tehnicii moderne a viorii. Se pare ca mulți contemporani l-au considerat cel mai mare violonist al epocii sale, numindu-l „Orfeu al viorii„. In primii ani de afirmare a fost cunoscut ca Arcangello Bolognezul. Timp de 30 de ani, pana la moartea sa de la varsta de 59 de ani, s-a aflat in fruntea muzicienilor din Roma. Azi, dupa mai bine de 320 de ani, audiem aceleasi note, motive si lungimi contrastante ale frazelor muzicale si armonii, pe care le audiau locuitorii Romei vremii lui Corelli. Putem simti si trai ceea ce le-a fost dat si lor sa traiasca. Arcul peste timp trimis pana la noi prin muzica si orice forma de cultura si arta este, cred, cel mai valoros mod de perpetuare a memoriei arhetipale umane. Am inserat mai jos o mostra a concertului lui Corelli secondata de splendidele opere de arta apartinand barocului vizual italian al epocii contemporane compozitorului. Pentru inspiratie si delectare!