Regalitatea romana intru cultura

Pe data de 18 aprilie 2012, actorul si omul de cultura Ion Caramitru a fost investit cu Decoratia Regala “Nihil Sine Deo” de catre Regele Mihai I. Decoratia a fost inmanata de Principesa Margareta de Romania. Prezentarea evenimentului si fotografii  de la Palatul Elisabeta, se gasesc pe link-ul Casei Regale.

Decoratia “Nihil Sine Deo” a fost institutita la 30 decembrie 2009 de catre Regele Mihai  si, conform regulamentului, ea poate fi acordata personalitatilor marcante din domeniul social, stiintific, educational, cultural, spiritual, economic, politic si militar care au ajuns la un respectabil numar de ani in profesie sau au realizat o performanta de inalt nivel, au avut o initiativa iesita din comun, au dat dovada de generozitate si spirit de raspundere, au folosit puterea exemplului personal pentru a imbogati prezentul romanesc.

La cei 70 de ani ai sai, președinte al UNITER din 1990, iar din 2005 director al Teatrului Național din București, Ion Caramitru, prin intreaga sa activitate, a fost recompensat pe masura, afirmand ca decoraţia vine, de fapt, “din partea istoriei reale, dramatice şi cumplite a României”.

Sprijinul culturii de catre casa regala poate ca a fost cel mai puternic si direct realizat in perioada interbelica, sub domnia regelui Carol al II-lea.  In intaiul an al domniei, Carol al II-lea a spus : „imi  iau angajamentul se fiu un Voevod al culturii romanesti”, iar contemporanii sai, nenumarati, au sustinut ca si-a tinut cuvantul. 

La nici 3 ani de la inscaunarea sa, se dadea Legea pentru Fundatiile Culturale Regale, data in Bucuresti la 14 aprilie 1933 de Carol al II-lea, care stipula:

1. Fundatia Universitara regele Carol I, Fundatia Principele Carol din Bucuresti, Fundatia Ferdinand din Iasi si Institutul de cercetari experimentale Regele Carol al II-lea din Cluj formeaza o uniune cu numele Fundatiile Culturale Regale ale Romaniei.
 2. Pe langa Fundatiile Culturale amintite in art. 1 se infiinteaza in Bucuresti, potrivit unui statut special, si intra deopotriva in uniune, Fundatia de literatura si arte Regele Carol al II-lea, cu scopul sa ajute prin toate mijloacele dezvoltarea inaltei culturi in Romania.
3. Fundatiile Culturale Regale si Asezamintele infiintate de ele pentru implinirea menirei lor statutare sunt persoane juridice. Ele sunt scutite de taxele de timbru si inregistrare, de taxele postale, precum si de orice impozite catre stat, judet sau comuna.

 La 19 Mai 1934, Carol al II-lea isi definea astfel conceptia realizata in anii de domnie : „Cand in anul 1920, Mi-a venit gandul, plin de un avant tineresc, de a crea aceasta Fundatiune (n.n. „Fundatia Principele Carol”), am fost manat de ideea ca in urma marilor reforme, improprietarirea taranilor si votul obstesc, mai era un foarte mare pas de facut pentru ridicarea si asezarea acestei tari, acolo unde trebue. Am fost convins, ca numai prin drepturi politice si printr’o inzestrare a locuitorilor nu se poate ajunge la scopurile dorite si, de aceea, intemeind aceasta Fundatie, am dorit sa patrund cat mai adanc in mijlocul poporului, incepand o adevarata opera de indrumare zi de zi, ceas cu ceas, ca sa putem ajunge sa ne falim si noi, cum se falesc alte tari, cu sate nu numai pitoresti dar cu sate frumoase, cu sate sanatoase. Este adevarat ca adesea acest gand nu a fost priceput. A fost o lupta grea. Dar am convingerea ca sufletul si tineretea, pe care le-am pus atunci in aceasta opera, vor fi cea mai sigura chezasie a reusitei sale„.

Serviciului Social, cu a carui aplicare a fost insarcinata Fundatia Culturala Regala „Principele Carol”, potrivit Legii publicate in Monitorul Oficial  din 18 Octomvrie 1938, s-a organizat in mod definitiv, intr’o institutie unitara si completa,
avand „misiunea de insufletire si ridicare a taranimii românesti” si avand ca organ de executie Caminul Cultural din satele romanesti: „prin urmare, scop indoit si interdependent : actiune si stiinta, calauzire  si cunoastere”.

Dintre Fundatiile Culturale Regale, Fundatiei „Principele Carol” i-a revenit, dintru inceput misiunea de a organiza viata taraneasca, adica cele 15.201 de sate ale tarii, ce reprezentau 79,9% din populatia totala dela noi in 1938. „Dezvoltarea culturii in masa mare a natiunii si crearea unei vieti noi pentru sat este misiunea esentiala a acestei Fundatii, asa cum misiunea celorlalte Fundatii Culturale Regale este crearea si dezvoltarea culturii superioare.”

La 6 mai 1939 apare, tot sub Carol al II-lea, „Legea Casei Scriitorilor”, la al carui proiect se lucrase in august 1938 de catre Corneliu Moldovanu si Ionel Teodoreanu. În linii mari, legea  hotăra înfiinţarea şi organizarea Casei Scriitorilor, pe lângă Casa Centrală a Asigurărilor Sociale iar scopul Casei era de a plăti scriitorilor şi urmaşilor lor pensii de invaliditate şi de bătrâneţe, precum şi ajutoare. S-au instituit cinci categorii de pensii, de la 8 000 la 25 000 de lei lunar, după starea materială şi importanţa producţiilor literare. Pensionarea scriitorilor se facea la vârsta de 55 de ani. Veniturile Casei erau formate din: taxe percepute pe cărţile şi periodicele apărute, donaţii şi subvenţii.

Sunt doar cateva dintre gesturile majore si mereu prezente in istoria casei regale a Romaniei. Si care continua!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: