Alexandru Paleologu despre Carol al II-lea

 

Jurnalistul Stelian Tanase, pe blogul sau, scria in 2008 urmatoarele – in legatura cu Regele Carol al II-lea: „[…] acest rege controversat, enigmatic, cinic, inteligent, corupt, priapic, etc. I s-au pus multe etichete. Numai pe Alexandru Paleologu l-am auzit vorbindu-l de bine. În rest, numai vorbe negre.”

Personalitatea lui Alexandru Paleologu nu necesita introducere. Dincolo de toate, a fost intre putinii care a avut cunostinta ori contact direct cu monarhia, prin toti cei trei regi ai Romaniei: Carol I, Ferdinand si Carol al II-lea. In 1936, la varsta de 17 ani, Alexandru Paleologu dialoga direct cu regele Carol al II-lea despre poezia franceza.

Paleologu, fiind dintre foarte putinii care au laudat partea buna a prestatiei monarhice a regelui Carol al II-lea, scria in cartea sa „DESPRE LUCRURILE CU ADEVARAT IMPORTANTE”, urmatoarele:  „Este o mare asemãnare de caracter si de structurã umanã între regele Mihai si bunicul sãu Ferdinand. Evident, nu în toate privintele, caracterele omenesti nefiind standardizate iar viata fiecãrui om, rege sau nu, fiind unicã. Dar aceeasi notorie lealitate, aceeasi distinctie, aceeasi delicatete fatã de semeni, acelasi devotament neostentativ si de la sine înteles, spontan si neconditionat, pentru tarã. A fi rege însemna pentru Ferdinand, asa cum înseamnã pentru Mihai I, a nu putea prin destin sã aibã alt interes personal decât interesul tãrii. Aici se plaseazã deosebirea esentialã între, pe de o parte, acesti doi regi ai României si, pe de altã parte, cel din generatia intermediarã, Carol al II-lea. Carol al II-lea avea calitãti personale cu totul iesite din comun. Asa cum spune fiul sãu, <<puteai discuta cu el ca cu un profesor de universitate>>. Extrem de inteligent, foarte cult, cu o mare putere de muncã, cu un farmec personal irezistibil (sau aproape : unii i-au rezistat) : ochii lui albastri aveau o privire învãluitoare, usor ironicã, deosebit de atasantã. Ceea ce a fãcut pentru culturã în cei zece ani de domnie a fost într-adevãr remarcabil, cu o perfectã competentã, cu discernãmânt în alegerea oamenilor (dar numai în acest domeniu).

Iar in cartea „POLITETEA CA ARMA” Paleologu scria: „Carol al II-lea a dat o frumoasă probă de fidelitate. A trăit numai cu Lupeasca de când a cunoscut-o.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: