Cioburi de fericire: Mihai Eminescu si Veronica Micle

Frunzaresc volumul al XV-lea din „Opere complete” – ale lui Mihai Eminescu. Am gasit, in capitolul „Insemnari cu caracter personal” un pasaj trunchiat care, sunt sigura, merita toata atentia celor interesati de legatura poetului cu Veronica Micle:

„Ziua de 4/16 fevr. 876 a fost cea mai fericită a vieţii mele. Eu am ţinut pe Veronica¹ în braţie şi am strâns-o la piept, am sărutat-o. Ea mi-a dăruit flori albastre pe care le voi ţinea toată viaţa mea. Dragu mamei. Ce frumoasă e, ce dulce-i gura ei cea moale şi fină, obrazul ei atât de […]² care ţi-ar încăpea

În 1875 vara³ s-a întâmplat în locuinţa* femeii lui***. După aceasta a mai avut relaţii cu… precum singură a mărturisit. Ce vită ai fost (nefiind decât manta de vreme rea) Iată unde conduce idealismul!!! (1880 iulie)”

_____________

1. deasupra lui micuţa Veronica     2. jumătatea de jos a paginii tăiată     3. supraintercalat

*******************************************************

Rememorez scurtele mele deplasari – din 2009 si din 2010 – la Manastirea Varatec. M-am intrebat intotdeauna, probabil ca foarte multi altii, ce a facut-o pe Veronica Micle sa ajunga la disperare si sa se sinucida, la 49 de zile de la moartea – din 15 iunie 1889 – a iubitului sau, poetul Eminescu. Cat de grozava poate fi durerea si acceptarea despartirii terestre eterne, pentru ca, dupa multi ani de separari si intrigi ingrozitoare intre cei doi, ea, Veronica Micle, sa renunte ireversibil la speranta. Cat de grozav lucru este ca, in incinta unei manastiri fiind, si avandu-l pe Dumnezeu atat de aproape, spijin si mangaietor,  sa-ti pui capat zilelor chiar in ograda Domnului? Unde sa-i fi ajuns tristetea si amaraciunea? La ce capat de fiinta? La inceputul lui septembrie 2009, stiind acestea, am re-vizitat Manastirea Varatec si mormantul Veronicai Micle din curtea bisericii din sat (foto mai jos – cu mormantul Veronicai Micle si cu biserica Manastirii Varatec). Pana si acceptul acesta, de a fi inmormantata in curtea bisericii, mi se pare supranatural, stiut fiind faptul ca sinucigasii erau proscrisi, nebeneficiind nici macar de o slujba traditionala, dar’mite sa aiba mormant privilegiat, la cativa metri de zidul bisericii, cum este cazul mormantului Veronicai Micle. Iar in curtea acelei biserici nu sunt alte morminte…, decat al ei. Din pacate, nu cunosc (inca) istoria adevarata a deciziei de inhumare a sa din vara lui 1889, dar cred in ceva cu siguranta peste intelegerea umana uzuala.

Această prezentare necesită JavaScript.

In octombrie 2010 am revenit la Varatec. Aflasem despre casa de la Varatec a poetului Eminescu si despre campania de repunere in picioare, si voiam sa o vad cu ochii mei. Asa incat am ajuns si am vazut-o, exact cum este prezentata in filmul inserat mai jos. M-a cuprins o tristete nemarginita, de fapt o parere de rau fara margini, fata de neputinta umana in fata iubirii – asa cum a fost cazul intre Mihai Eminescu si Veronica Micle.