Dupa mai bine de 3 ani de la exilarea de pe tronul Romaniei, ex-regele Carol al II-lea, stabilit temporar in Mexic (la Coyoacan – suburbie a capitalei mexicane), nota in jurnalul sau una dintre cele mai infocate insemnari politice, pe care o redau mai jos, conform vol. al IV-lea al cartii „Insemnari zilnice” aparuta la Ed. Curtea Veche, Bucuresti, in 2000. El urmarea si insemna zilnic evolutia situatiei politice europene si mondiale, dar insemnarea sa datata sambata, 4 decembrie 1943, mi se pare foarte relevanta asupra clarviziunii sale privind viitorul (si este departe a fi singura, in jurnalul sau):
„Am fost astazi, de o nervozitate fara seaman, chiar seara s-a produs, lucru foarte rar la mine, o adevarata criza de nervi (n.n. intr-adevar, pe parcursul mai multor ani de jurnal, nu am regasit nicaieri revelate stari nervoase ale ex-regelui). Mi-a ajuns cutitul la os, nu mai stiu unde sa dau cu capul si cu gandul. Sunt din ce in ce mai ingrijorat de cum se dezvolta politica lumii. Are loc, in momentul de fata, sau s-a terminat tocmai, conferinta intre Roosevelt, Churchill si Stalin, la Teheran. Presa este muta asupra celor ce se vorbesc acolo si mi-e o frica grozava ca atmosfera va fi sovietofila. Prin slaba activitate militara a anglo-saxonilor, Armata Rosie a adus URSS-ului un prestigiu care, pentru dezvoltarile viitoare, va fi un adevarat dezastru. S-a si inceput prin formarea in Iugoslavia a unui guvern asa-numit <<liber>>, care este in opozitie cu cel legal, refugiat la Cairo. Pentru prostii si democratii formalisti, si sunt multi, aceasta insemneaza libera exprimare a vointei popoarelor, pe cand, de fapt nu este decat o ingrozitoare presiune a comunistilor sustinuti de Moscova si infaptuita prin cei doi leaderi, Tito si dr. Ivan Ribar, instruiti de raposatul Comintern. Daca ceilalti doritori de ordine si liniste in Europa, si deci in lume, nu vor deschide ochii, aceasta insemneaza comunizarea a, cel putin, partii noastre a lumii. Pe cealalta o despart mii si mii de kilometri de granita sovietica, noi, nenorocitii de <<balcanici>>, suntem vecini cu ea si expusi oricarei presiuni din partea acestor distrugatori ai civilizatiei milenare. Iata cauza fundamentala a nelinistii mele, iata de ce sufar, de caterva zile, un adevarat chin moral.”
La 6 decembrie 1943, doua zile mai tarziu, ex-regele Carol continua sa noteze, asupra aceluiasi subiect:
” Seara, s-a dat la Radio un comunicat asupra conferintei de la Teheran. Nu se zice absolut nimica, decat o vorbarie infinita asupra unor hotarari vagi. Dupa acest comunicat atat de searbad, toate intrebarile ingrijoratoare raman mai departe deschise. De punct de vedere al hatararilor de razboiu, bineinteles, nu se poate spune nimica. Pentru cele politice insa, raman totusi doua ipoteze, cea mai buna, ca nu s-a putut ajunge la vreo intelegere cu Stalin si deci ca s-a evitat a se lua o hotarare, spre a nu supara pe Soviete. Cea rea, ca s-a ajuns la o hotarare care sa fie pe placul imperialistilor sovietici si ca deci, fiind contrarii principiilor Chartei Atlantice, le-a fost rusine sa le publice. Totul este posibil si enigma ramane tot atat de nedeslusita„.
anomismi 