„Tot ce este civilizatie si cultura eu o vad numai ca o pregatire a omului pentru Dumnezeu” (Parintele Rafail, in cartea : “Celălalt Noica – mărturii ale monahului Rafail” -ediție îngrijită de Pr. Eugen Drăgoi și Pr. Ninel Țugui, Ed. Anastasia, București, 1994, pag. 117).
Nascut in anul 1942, Razvan Noica (ulterior tuns în monahism sub numele de Rafail) si-a inceput urcusul ortodox in 1961 (la 19 ani – adica la 6 ani dupa ce a parasit Romania alaturi de mama sa si de sora Alexandra, stabilindu-se in Anglia), iar in anul 1965 a fost calugarit la manastirea Essex (Anglia) de catre parintele Sofronie, „călugăria fiind răspunsul la întrebările ce mi le puneam din copilărie”.
Fiul filosofului Constantin Noica s-a intors în România în 1993, după 38 de ani departe de tara si dupa 6 ani de la moartea tatalui sau. In acelasi an s-a si stabilit definitiv in Romania, la sihastria Lazesti, din Munții Apuseni, unde se afla si azi.
„Inainte sa ajung la calugarie mi-a vorbit un bun prieten al tatalui meu din Franta cateva ceasuri tocmai despre responsabilitatea fata de Dumnezeu, fata de neam, de societate, etc. M-a interesat foarte mult ceea ce-mi spunea, dar la mine s-au imbinat toate in responsabilitatea fata de Dumnezeu, fiindca n-am putut, n-am avut energia sa ma risipesc in impartirea asta a elementelor vietii: Dumnezeu, om, familie, societate, tara, etc. Eu am gandit ca daca imi fac datoria fata de Dumnezeu, automat toate celelalte dispar si gasesc acum, la batranete, ca am vut dreptate. Dar trebuie sa precizez ca nu este o reducere prin eliminarea celorlalte elemente, ci o integrare a lor, o viziune de sinteza, pe care o aveam intuitiv atunci si care s-a adeverit. Adica Dumnezeu a creat si pe parinti si neamul si locul si in Dumnezeu trebuie gasite si prin Dumnezeu trebuie trecute toate relatiile cu aceste elemente si, atunci, intr-adevar, raspunderea ta este acolo unde trebuie.” (“Celălalt Noica – mărturii ale monahului Rafail”)
anomismi 