Lourdes, o asezare din sud-vestul Frantei, este cel mai vizitat loc de pelerinaj catolic din lume. In 1858 o fata, Bernadette Soubirous, a avut o revelatie prin vederea, in apropiere de Grotta Massabielle, a Sfintei Fecioare Maria, care i-a aparut ca o femeie imbracata in alb. „Neprihănita Zămislire” (Immaculata Conceptio) i-a aparut de mai multe ori apoi, Bernadettei. In grota aparitiilor a tasnit apa unui izvor , iar Fecioara a insărcinat pe Bernadette Soubrious sa intemeieze o biserică in acel loc. La 8 decembrie 1933 Bernadette Soubrious a fost declarata sfantă si se afla si azi neputrezită in conventul de la Neves.
In toamna lui 1949 ex-regele Carol al II-lea al Romaniei, impreuna cu Elena Lupescu (Duduia), stabiliti pe atunci in Portugalia, la Estoril, fac o calatorie in Franta. In ziua de 19 septembrie 1949 cei doi ajung la Lourdes intr-un scurt pelerinaj. Carol descrie fidel deplasarea in „Insemnari zilnice”, vol. VI, Ed. Curtea Veche, Bucuresti, 2002:
„Dupa dejun atingem prima tinta a drumului nostru:Lourdes. Tineam eu, tinea mai ales Duduia sa mergem acolo, eram foarte curios de a vedea acest loc sfant si, intr-adevar, am fost foarte izbit si impresionat de marea evlavie ce domneste acolo. Tocmai astazi este unul din plerinaje, au venit credinciosi din Italia si de la Gand. Am putut privi procesiunea, care se opreste pe piata bolnavilor din fata bazilicei. Suferinzii se insira pe dreapta si pe stanga, asteptand sa fie binecuvantati. Vin cu nespusa credinta si multi se intorc tamaduiti, ori cu nadejdea in mai bine. Cu aceeasi credinta am venit si eu, dupa ce am baut din apa fantanii Bernadettei, am ingenuncheat in fata pesterei aparitiei si am rostit o fierbinte rugaciune. M-ma rugat, mai intaiu, pentru desavarsita sanatate a Duduiei si, pe urma, ca Sfanta Fecioara sa faca ca sa mi se indrepte vederea, sa-mi recastig puterile de altadata si sa ma fereasca de pacat. Trecand prin pestera, mi-am reinnoit ruga. Pestera, dominata de statuia Fecioarei, asezata chiar in locul in care i-a aparut pastoritei, e innegrita de fumul lumanarilor, intre cari sunt unele cari ar trebui sa arza 5 ani. Un lucru care m-a izbit si m-a bucurat azi: foarte, foarte putini turisti, lumea care vine la Lourdes, vine cu evlavie, numai intr-un scop de pelerinaj si de inchinaciune. Interiorul terenului sfant este ferit de orice infatisare comerciala. Bolnavi cari au venit spre tamaduire, sunt destui, mai ales schilozi, in carucioarele lor de suferinta, unii cu un aer de a-si trage sufletul, dar cu privirea senina, plina de credinta si nadejde. Dupa pestera, am fost, o clipa, in biserica criptei, cladita in stil bizantin si impresionant de frumoasa. M-a miscat foarte mult ce am vazut aci si am plecat impresionat ca am fost, intr-adevar, intr-un loc sfant si ca Mantuitorul ma va mantui si ca Sfanta Fecioara imi va asculta rugaciunea. Mai putin placute sunt insa toate pravaliile ce roiesc de jur imprejur si in cari se vand obiecte mai mult sau mai putin sfinte, si cari sunt o adevarata specula a credinciosilor si a naivilor. Tot asa este casa Bernadettei, vechea moara a tatalui ei; s-a cladit in nestire de jur-imprejur si s-a anexat casei inca o pravalie. Pentru locuinta unei sfinte, prea putina evlavie, prea multa imbulzeala de vizitatori. Ne-am intors seara la Pau; noaptea a plouat, cu furtuna. N-am putut dormi, ma macina gandurile si am ramas cu o foarte adanca impresie de cele vazute astazi.”
anomismi 