DOAMNA DE TURTA DULCE / THE GINGERBREAD LADY

Am avut bucuria si placerea sa revad (si foarte rar mi se intampla sa tin sa revad…) o piesa de teatru a dramaturgului american Neil Simon, scrisa in 1970, si regizata la Teatrul Radu Stanca din Sibiu de Serban Puiu. Titlul piesei in original este „The gingerbread lady” (Doamna de turta dulce). La prima vizionare am ramas incantata atat de subiect, cat mai ales de punerea in scena si jocul a trei dintre actori: personajul principal (Evelyn Meara)-jucat de Mariana Mihu, prietena acesteia (Toby)-jucat de Raluca Iani si cel de al doilea prieten (Jimmy)-jucat de Nicu Mihoc. Asa incat, la ceva mai bine de un an de la prima vizionare, am reusit sa revad spectacolul a doua oara. La fel de incantata! Desi in referinte am gasit ca aceasta piesa a lui Neil Simon  a fost dintre cele de succes redus pe Broadway, mie mi s-a parut una dintre piesele cele mai bune de felul ei.  O drama amaruie cu accente comice, impanata cu ironie. In cronici am citit ca adaptarea in limba romana este fidela textului original. Scenografia realizata cu inspiratie de  Iuliana Gherghescu si insertiile melodice americane recompun fericit „starea americana” a anilor ’70, pe care eu am trait-o vizionand la TV multe din filmele americane ale acelor ani. Decorul vizual-auditiv-scenic al piesei este cat se poate de potrivit, creind o atmosfera desavarsita jocului personajelor intr-un apartament new-yorkez de doua camere, undeva in vestul Manhattanului. Piesa s-a jucat prima data pe Broadway la Playmouth Theatre, incepand cu decembrie 1970. De mai slab rasunet, dupa 12 avantpremiere si 193 de reprezentatii pe Broadway, piesa nu s-a mai jucat acolo. Reluarea ei la noi, dupa mine, a fost o idee grozava.  

Subiectul principal se invarte in jurul eroinei Evy Meara, o fosta cantareata de cabaret a carei cariera si casnicie au fost distruse de alcool. Piesa se deschide cu revenirea acesteia acasa, dupa externarea dintr-o clinica de reabilitare pentru tratarea dependentei de alcool. Evy se intoarce în apartamentul sau din New York dupa 6 saptamani de chin in clinica de dezalcoolizare si cu mai multe kilograme in minus. Revenita acasa este hotarata sa isi refaca viata.  Centrul de greutate al actiunii este legat de prezenta in viata femeii a fiicei sale adolescente, Polly, care vine sa locuiasca la mama sa, dupa ce fusese crescuta pana la varsta de 16 ani de tatal sau si de mama sa vitrega. Slabiciunile mamei, dezechilibrul emotional, recaderea pe panta bauturii, o fac pe Poly sa isi asume cu curaj si dragoste rolul de parinte, cu atat mai mult cu cat situatia mamei se degradeaza. Jimmy  si Toby, cei mai apropiati prieteni ai fostei artistei, incearca cu sinceritate si caldura sa ii fie alaturi în aceste momente, dar sunt mult prea prinsi în propriile drame pentru a putea controla situatia prietenei lor. Dealtfel, ambii prieteni ai Evelynei au ei insisi mari dezechilibre – el este homosexual si este respins de a mai juca un rol de actor ceea ce ii duce de rapa cariera, iar Toby este, la 40 de ani, parasita de sot, dupa ce isi trece in revista „devastatoarele” iubiri lasate in urma, in vremea tineretii. Un fost iubit al lui Evy, Lou, muzician, cu care a trait cele mai frumoase 8 luni din viata ei, dar care a parasit-o pentru o fata de 18 ani, incearca sa reintre in viata ei, zguduind-o psihic si mai tare. Toate aceste evenimente sunt prea mult de suportat pentru Evy, care sufera o cadere nervoasa si se întoarce la vechile obieciuri, îndepartându-si familia si prietenii. In final, prin dragostea si staruinta fiicei Poly, Evy reuseste sa se ridice si sa reia viata in piept cu curaj, ca o mama responsabila, asa cum nu reusise niciodata pana atunci. Happy-end-ul piesei m-a bucurat mult, caci subiectul nu este deloc usor si nici departat de realitatile lumii noastre. Piesa este jucata cu extrem de mult farmec, dinamism, inspiratie si naturalete, mai ales de actrita Mariana Mihu. Subiectul, atmosfera si jocul au fost dintre cele mai bune!

2 comentarii (+add yours?)

  1. vlad
    Mai 09, 2013 @ 00:21:48

    Si pentru mine este o piesa de suflet pentru atmosfera fidel creata si jocul bun al actorilorl; si m-a surprins ca Serban Puiu a regizat ceva care e mai aproape de drama decat de comedie. Din pacate piesa nu este vazuta ca una din piesele de forta ale teatrului nostru dar asta nu conteaza atat de mult, este o piesa de suflet

    Răspunde

    • anomismi44
      Mai 09, 2013 @ 13:12:36

      Intr-adevar, am vazut piesa de 2 ori si as revedea-o cu placere, oricand! Mariana Mihu face un joc excelent, am remarcat de asemenea jocul Ralucai Iani. Regia este, de asemenea, foarte inspirata si transpune minunat publicul in atmosfera piesei originale.

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: