Sufletele noastre au aripi…

Singura mare libertate ce ni s-a dat Aici este sufletul! El, cel dintai, se poate desprinde de cele ce nu-i sunt trebuincioase, ce nu-i priesc, ce-i tin inlantuit dorul de Lumina. Traind in lumea noastra umana atat de imperfecta, atat de murdara si uneori atat de nesuferita, incat avem impresia ca doar un strop ar mai trebui ca sa pierim de durere si scarba, avem uneori strafulgerarea putintei de eliberare. Acele clipe sunt providentiale, si niciodata sa nu le ratam! Ele vin, uneori se nasc precum fulgii din inaltul cerului, imprevizibil, coborand peste noi, si ne iau prin surprindere. Alte ori, tanjind dupa ele, le chemam, cu forta misterioasa a Eu-lui nostru interior. Eliberarea de toata greutatea atarnata de noi in aceasta lume, din care Ne-a plamadit, este uneori posibila! Cateodata pentru foarte scurt timp – fractiuni de secunda, alte ori pentru ore sau chiar saptamani, ne este daruita pregustarea, inca de-Aici.

Ma strafulgera prin minte, cea mai frumoasa definitie a iubirii pe care  am auzit-o eu vreodata. Apartine lui Michelangelo Buonarroti, cel mai important artist din perioada de varf a Renașterii italiene (alaturi de Leonardo da Vinci). Michelangelo afirma:

Iubirea este aripa dăruită de Dumnezeu sufletului, pentru ca să urce până la El„.

Aripile sufletului nostru de oameni sunt din alta plamada decat restul fiintei noastre. De-aceea nu se vad, dar se simt. Avandu-le, totul devine posibil!

Amintindu-mi de Michelangelo acum, mi-am daruit si va impartasesc franturi dintr-o compozitie lirica a sa, iar apoi, mai jos, un filmulet despre unul dintre desenele sale atat de interesant prin semnificatie, numit „Il Sogno” (Visul) :

„Împovărat de ani și de păcate plin,
cu o puternică tristețe înrădăcinată,
vecină-mi este moartea care mă veghează
și-n inimă nutresc venin.

Nu mai am forțele-mi de care am nevoie
să schimb această viață, dragostea,
vestimentația sau soarta,
fără prezențele tale divine și clare,
a fiecărui drum înșelător.

Dragul meu domn, nu e de-ajuns
să mă dorești și să aspiri spre cer
doar pentru că sufletul ar fi,
nu ca prima dată, creat din nimic.

Mai mult decât atât, privezi,
dezbrăcând sufletul de moarte,
mă rog primește-mi înaltul drum,
să poată fi mai sigură și mai vizibilă
întoarcerea.”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: