Iarna si sufletul copilariei…

In copilarie, adoram iarna! Imi parea sinonima cu bucuria. Iarna de-acum, a maturitatii, nu mai este asa, decat uneori, cand reusesc sa-mi readuc o parte a sufletului cel din trecut. Nu-i usor sa dai de urma cuibului interior, in care copilaria sta ascunsa in noi. Dar cand il dam la iveala din cand in cand, ne indeamna la a retrai bucuria eterna a copilariei!

Ochii acoperisurilor, iarna...

NINGE

de Otilia Cazimir

Ssst!… Maicuta gerului,
Cu manuta inghetata,
Bate-n poarta cerului
Si intreaba suparata:

– Unde-s stelele de sus?
– Iaca, nu-s!
Vantul rau le-a scuturat
Si le-mprastie prin sat.

Uite una: s-a desprins
Dintr-o margine de nor
Si coboara-ncetisor…
– Oare-a nins?

E un fulg si-i cel dintai
Si aduce-n vant ninsoare,
Drumuri albe peste vai,
Ras curat in ochii tai,
Sanioare,
Zurgalai…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: