Mozart – Simfonia nr. 40 in sol minor

Aceasta bucata muzicala, de nici 8 minute durata, apartinand lui W.A. Mozart, este prima pe care memoria mea muzicala de copil si-o aminteste. Este prima ce mi s-a imprimat in minte si a ramas acolo pentru totdeauna… Adesea creierul meu o scotea la iveala fara ca eu sa intervin si incepeam s-o aud in minte si-apoi s-o fredonez  pur si simplu. Nu stiu cati ani sa fi avut cand s-a intamplat „imprimarea” si nici daca s-a intamplat de cum am auzit-o prima oara. In orice caz, nu am trait intr-o lume inconjurata de muzica simfonica. Desi in clasa I-a parintii mei m-au dat la ore de pian la scoala de muzica. Dupa un an am renuntat, nu fiindca nu-mi placea muzica, ci fiindca rigoarea aceea nu mi se potrivea. Parintii inchiriasera pentru mine o pianina acasa, pentru a exersa, dar asta era supliciu pentru mine. Este posibil ca nici profesoara sa nu ma fi atras. Pacat… Insa muzica a ramas si ramane pentru mine una dintre cele mai mari pasiuni. Au trecut multi ani pana am stiut si constientizat cui apartine aceasta mica simfonie, atat de apropiata mintii mele.