Manastirea Ramet din judetul Alba

Una dintre manastirile mele de suflet… De fapt prima manastire de suflet, cronologic vorbind.  Intr-o zona de munte, pe valea ingusta a raului Geoagiu din Muntii Trascaului, rau izvorat din Muntii Abrudului. Asezamantul este foarte vechi (in jurul anilor 1400),  istoricul Nicolae Iorga aratand ca manastirea Ramet a fost ctitorita de calugari singuratici, caci numele ”rameti”  inseamna ”eremiti”, adica pustnici. Eu am descoperit-o in jurul anului 1988. Poate ca nu prima oara, dar incepand de a doua oara cand am ajuns acolo, de cum treceam poarta manastirii simteam pacea coborand din cer peste mine. O pace imensa, aducatoare de starea binelui absolut, rarisima cu totul in viata. In anii mei mai dificili, totdeauna scurtele mele vizite aici m-au ajutat intr-un anume fel, cu certitudine, sa pot merge mai departe, avand speranta, credinta si putere. Sfantul monah Ghelasie care salasluieste aici in racla de lemn cu sfintele-i moaste, m-a inspirat totdeauna. Dupa ce i-am aflat povestea am fost fascinata, si de-atunci, de fiecare data trec si pe la muzeul manastirii sa privesc piatra in care s-a imprimat copita asinului sau. Se spune ca moartea lui a avut loc in chip minunat. Coborand de la Hopagi, inspre manastire, a murit calare pe asin, care l-a dus singur acasa. In fata bisericii, unde s-a oprit, magarusului i-a ramas imprimata copita in piatra care se afla astazi in muzeul manastirii. Se povesteste ca la sapte biserici, intre care si la manastire, clopotelele au inceput sa bata, singure… Sfintii traitori de a caror credinta ne impartasim cu bucurie noi, cei de azi, si fara de care nimic nu ar parea sa aiba sens cu-adevarat…

Această prezentare necesită JavaScript.